Istoria tobelor - o poveste ritmată

Click here: => vepinsdeta.fastdownloadportal.ru?dt&keyword=fete+care+canta+la+tarabana&source=bandcamp.com_dt


Cu 4 nu prea am vazut. Decat in sensul ca vei invata sa bati toba mica intr-o formatie muzicala! Există şi tobe la care membrana e întinsă pe un simplu cadru, fără a avea dedesubt o cutie de rezonanţă.

Însă un nou studiu arată că ierburile şi tatuajele pe care le avea reprezentă indicii ale unor tratamente pe care le-a utilizat pentru anumite afecţiuni. În ciuda variaţiilor de formă şi cu toate schimbările aduse de utilizarea unor materiale moderne în locul celor tradiţionale, toba a rămas, în liniile ei esenţiale, ceea ce era şi acum 100 de ani sau 1000 de ani: o membrană întinsă peste o carcasă, cu rol de cutie de rezonanţă - chestie uşor de înţeles chiar şi pentru copiii care îşi fac primele tobe din folii de celofan întinse peste gura unui ghiveci şi strânse bine cu sfoară.

Jocuri Tarabana joc

Istoria tobelor - o poveste ritmată no tags Care a fost cel mai vechi instrument muzical construit de om? E o întrebare la care e greu de răspuns, pentru că ar trebui să hotărâm mai întâi ce înseamnă instrumentul muzical. A lovi două bucăţi de lemn - simple porţiuni dintr-o ramură — pentru a produce sunete ritmice, ar însemna a cânta la un instrument? La urma urmelor, de ce nu? Oricum, specialiştii sunt de acord că instrumentele muzicale cele mai vechi ar fi fost din categoria celor cu percuţie — la care sunetul este produs prin lovire — iar printre acestea s-au numărat cu siguranţă tobele. Cine crede că o clasificare a instrumentelor muzicale e treabă uşoară, acela n-a încercat niciodată să le clasifice. Că e foarte dificil, o arată numeroasele sisteme de clasificare propuse până în prezent, care încearcă să acopere enorma varietate a acestor obiecte, atât de larg prezente - geografic şi temporal - în viaţa omenirii. Uriaşa lor diversitate este un obstacol şi, în acelaşi timp, o provocare, devenită şi mai complexă în epoca modernă, când progresele tehnologiei au permis inventarea unor instrumente pe care muzicienii din urmă cu două secole nici nu şi le-ar fi putut imagina măcar. Dar, chiar şi fără fantasticele maşinării muzicale bazate pe electricitate şi unde fel de fel, născocite în ultimele 10 decenii, istoria de mii de ani a muzicii e deja plină de mii de tipuri de instrumente, poate mult mai simple în ceea ce priveşte principiul constructiv, dar nu mai puţin complexe, în ansamblu, în ceea ce priveşte varietatea soluţiilor constructive. Iar dintre cele mai vechi şi mai răspândite - în zeci de variante - tobele par să fie cele mai prezente, însoţind aventura omului, în timp şi spaţiu, la sărbătoare şi la război deopotrivă, cu sunetul lor pătrunzător. Ce este o tobă? Păi, detaliind puţin definiţia, este un instrument muzical cu percuţie, cum am zis din grupul aşa-numitelor membranofone, care formează una dintre cele patru categorii de bază din sistemul de clasificare Hornbostel-Sachs, publicat în 1914 şi care este, la ora actuală, sistemul cel mai larg utilizat de specialiştii în domeniu organologi, aşa se cheamă cei care studiază instrumentele muzicale. Membranofonele sunt acele instrumente muzicale în cazul cărora sunetul este produs prin vibraţia unei membrane întinse - o definiţie seacă, dar ce să-i facem, asta înseamnă rigoare ştiinţifică în materie de clasificări şi definiţii, chiar şi când e vorba despre muzică. Aproape toate instrumentele incluse în această categorie sunt tobe, existând foarte puţine excepţii. Toba este instrumentul membranofon prin excelenţă. Design-ul de bază al tobelor a rămas practic neschimbat de mii de ani. În ciuda variaţiilor de formă şi cu toate schimbările aduse de utilizarea unor materiale moderne în locul celor tradiţionale, toba a rămas, în liniile ei esenţiale, ceea ce era şi acum 100 de ani sau 1000 de ani: o membrană întinsă peste o carcasă, cu rol de cutie de rezonanţă - chestie uşor de înţeles chiar şi pentru copiii care îşi fac primele tobe din folii de celofan întinse peste gura unui ghiveci şi strânse bine cu sfoară. Sistemul de clasificare invocat mai sus face diferenţa între tobele lovite cu mâna goală sau cu unelte speciale - beţe şi ciocănele anume fabricate , tobe cu fricţiune la care sunetul este produs prin frecarea membranei tobei cu degetele sau cu un obiect, şi tobe la care sunetul este produs prin acţiunea asupra unei tije sau corzi ataşate de membrană, vibraţiile corzii se transmit membranei, care produce, vibrând la rândul ei, un sunet specific. Dar, pentru cei mai mulţi dintre noi, tobă înseamnă instrumentele din prima categorie - tobe lovite - al căror sunet ritmat este asociat, de milenii, cu nenumărate activităţi şi întâmplări din viaţa oamenilor de pe toate continentele şi din toate vremurile, de la ceremonii religioase la marşuri militare, de la dansuri primitive la concerte rock. Pe pereţii unor peşteri din America de Sud au fost descoperite urme ce indică folosirea tobelor în multe aspecte ale vieţii cotidiene, iar săpând în situri arheologice aflate pe teritoriul anticei Mesopotamii, oamenii de ştiinţă au găsit mici tobe cilindrice cu vechimea de aproximativ 5000 de ani. Limbajul tobelor a fost auzit şi menţionat de europeni, pentru prima oară, în secolul al XVIII-lea, când exploratorii Africii au aflşat despre felul în care triburi indigene din junglă comunicau la mari distanţe cu ajutorul tobelor. Era un întreg limbaj, bogat şi sofisticat, compus din anumite tipare repetitive şi asocieri specifice de sunete, prin care puteau fi transmise, cu mare uşurinţă şi fără efortul deplasării prin junglă, mesaje surprinzător de complexe şi detaliate. Sunetul lor pătrunzător îi mobiliza pe ostaşi, îndemnându-i la atac, un efect utilizat încă din Antichitate, aşa cum arată o scriere chineză ce relatează despre o bătălie ce a avut loc în anul 684 î. În poemul medieval care istoriseşte isprăvile viteazului Cid Campeador 1043 -1099 , eroul Reconquistei lupta de câteva secole dusă de spanioli pentru recucerirea teritoriilor ocupate de mauri în Peninsula Iberică , se menţionează folosirea de către soldaţii mauri a tobelor, al căror sunet cutremura pământul, îngrozindu-i pe adversari. Fiecare cultură a produs varietăţi proprii ca aspect şi sunet. Tradiţional, membrana era făcută din piele - de obicei piele de viţel sau de capră -, dar azi se folosesc mult materiale plastice, precum PVC, ieftine, durabile şi uşor de obţinut. Totuşi, unii muzicieni preferă membrana de piele pentru sunetul mai cald, cu un timbru aparte. Corpul tobei, care serveşte drept cutie de rezonanţă, poate fi făcut din lemn, metal, plastic; poate fi închis ori deschis la bază. Există şi tobe la care membrana e întinsă pe un simplu cadru, fără a avea dedesubt o cutie de rezonanţă. Cu alte cuvinte, există o enormă varietate de modele, corespunzând infinitei varietăţi de genuri muzicale create de oameni din cele mai vechi timpuri şi până în vremurile contemporane. Există însă şi modele de tobe acordabile: unele tipuri de tobe moderne - cum sunt timpanele folosite azi de orchestrele simfonice - pot fi acordate, cu ajutorul a diferite mecanisme care întind mai mult sau mai puţin membrana, tensionând-o în diferite grade; astfel se modifică frecvenţa vibraţiilor produse, şi, în consecinţă, înălţimea sunetului. Setul standard este alcătuit din patru timpane, care permit executarea unui larg repertoriu de piese clasice. Unii compozitori contemporani au compus şi piese ce presupun utilizarea unui set mai extins de timpane, de obicei cinci la număr. Deşi timpanul nu pare să fie instrumentul-vedetă al orchestrei, de fapt este extrem de important; cadenţa, ritmul imprimat de acest instrument reprezintă o însuşire de bază, care poate susţine ori strica armonia ansamblului. Rareori, timpanele devin instrumente soliste; există un mic număr de bucăţi muzicale compuse pentru timpan, de pildă câteva concerte şi chiar o simfonie pentru timpan şi orchestră, operă a compozitorului Johann Fischer secolul al XVIII-lea , care aduce în scenă opt timpane cu diferite sunete. În videoclipul de mai jos puteţi vedea şi auzi interpretarea unui fragment din piesa compozitorului contemporan american Philip Glass n. A cânta la o astfel de tobă presupune nu doar ureche muzicală şi simţ al ritmului, ci şi o pregătire fizică foarte bună. Unele dintre aceste tobe sunt adevăraţi monştri: în imanginea de mai jos, toba mare dacă mare nu e un cuvânt prea slab pentru aceste obiect este o odaiko nepreţuită ca valoare, făcută dintr-un singur trunchi de copac bătrân de 1200 ani; cîntăreşte 3 tone, iar cine cântă la ea trebuie să aibă calităţi atletice, nu glumă. Acestă formă de muzică tradiţională niponă este popularizată în lume de ansambluri de percuţionişti echipate cu tobe enorme, care dau reprezentaţii extrem de spectaculoase. Aspectul instrumentelor, energia interpreţilor şi sunetul răscolitor al tobelor colosale cu mult mai răscolitor decât se poate auzi în căşti fac o impresie puternică spectatorilor şi au contribuit la faima unor trupe precum Kodo Drummers sau Shumei Taiko Ensemble, care dau spectacole în întrega lume. Iar acum, după o asemenea doză de sunete puternice şi grave, care aproape că ne tulbură visceral, să revenim în Europa, unde avem şi noi toboşarii noştri, tobele noastre chiar dacă-s mai mici şi chiar festivaluri marcate de prezenţa masivă a instrumentelor cu pricina. Unul dintre cele mai vestite este festivalul numit Tamborrada, desfăşurat an de an, la 20 ianuarie, la San Sebastian, în Ţara Bascilor. Timp de 24 de ore, oraşul răsună de bubuitul şi răpăitul neîncetat al tobelor. Oamenii mari, îmbrăcaţi ca soldaţi sau bucătari, iau parte la ospeţe şi marşuri cu muzică de fanfară, iar copiii au şi ei partea lor de distracţie: defilează pe străzile oraşului, îmbrăcaţi în uniforme de paradă ce imită uniformele diferitelor armate ale lumii, în diverse timpuri istorice. E un festival frumos, captivant, cu vechi origini, plin de sunet, de culoare şi de alte forme de energie cu mare impact asupra celor ce iau parte la ea, fie şi ca simpli spectatori. Şi iată şi poveştile legate de el. Pe la sfârşitul secolului al XVIII-lea, oraşul San Sebastian era o fortăreaţă atacată şi asediată de armatele feluritelor ţări care vroiau să-şi mărească influenţa în zonă Spania, Franţa, Portugalia, Marea Britanie. Aşa se face că, în preajma oraşului, la San Telmo, erau instalate tabere de soldaţi. Iar localnicii, se spune, vrând să-i batjocorească, le imitau procesiunea - cu tot cu fundalul sonor aferent - folosind găleţi şi mânere de metal luate de la pompele de apă. Marşul soldăţesc caricatural a devenit, până la urmă, un festival pentru tineri, iar azi e una dintre cele mai bine păstrate şi populare tradiţii din regiune. La început, localnicii participanţi se îmbrăcau cum apucau, însă în 1881 s-au găsit uniforme de soldaţi abandonate în garnizoana de la San Telmo. Uniformele au ajuns în posesia unui club gastronomic numit Union Artesana, pentru pentru a fi folosite în cadrul festivalului. O legendă locală mai spune că, prin 1720, un brutar lua apă de la o fântână, pe timpul unei secete. A început să cânte, iar un grup de fete aflate tot acolo a început să bată ritmic în jgheabul de apă pentru a-l acompania. Spre bucuria brutarului, apa a continuat să curgă, iar cei de faţă au continuat să cânte. La scurt timp, s-a format o mulţime, timpul a trecut, de 300 ani nu a mai fost nicio secetă, iar muzica n-a mai încetat nicicând… Şi, de atunci, Tamborrada însufleţeşte mereu oraşul San Sebastian care, o zi pe an, trăieşte într-o avalanşă de sunete, sub semnul tobelor. Muzica instrumentală însoţeşte, aşadar, omul, de zeci de milenii. Trăim într-o mare de sunete, prea adesea asurzitoare, stridente, stresante, patogene. Cultura Chavín, una dintre cele mai vechi civilizaţii ale Americii de Sud, a fost denumită după acest sat situat într-o vale a Anzilor Peruvieni, la o altitudine de 3. Aici au fost descoperite nenumărate relicve din perioada 1500 î. Oamenii sunt dispusi sa accepte ca sunt manipulati de presa, de clasa politica, de organizatii puternice care conduc lumea din umbra, dar le este foarte greu sa accepte ca idolii lor din muzica, film si in general, din domeniile artistice, sunt la fel de muritori ca orice alt om. România trece în noaptea de sâmbătă spre duminică, 28 octombrie, la ora oficială de iarnă, când ora 4:00 va deveni ora 3:00. Printre copacii celebrului parc Carol din Capitală se ridică o clădire mândră care se încăpăţânează să reziste vremurilor. A fost construită cu mult timp înainte de amenajarea frumosului parc şi imobilul l-a găzduit inclusiv pe Alexandru Ioan Cuza chiar înainte de Unirea Principatelor Române, de la 24 ianuarie 1859. Casa Bosianu, căci despre ea este vorba, adăposteşte în prezent biblioteca Institutului Astronomic al Academiei Române. Pe Calea Victoriei din Capitală, la numărul 192, se află casa ce a aparţinut generalului Gheorghe Manu. El a contribuit decisiv la cucerirea Plevnei şi Vidinului din cadrul Războiului de Independenţă. În apropiere de Piaţa Alexandru Lahovari din Bucureşti se află imobilul ce a aparţinut renumitului politician Take Ionescu. În septembrie 2015 a fost descoperit că producătorul german de maşini, Volkswagen a trişat la testele federale din SUA privind emisiile de dioxid de carbon. Dispozitivul utilizat de companie în cadrul testelor de laborator a permis încălcarea standardelor americane de către 11 milioane de vehicule, deşi acestea produceau emisii cu 40% mai mari decât limita legală. În dimineaţa zilei de 30 aprilie 1943, pe coasta de sud-vest a Spaniei neutre, un pescar a găsit un cadavru care plutea în apă. Omul mort, care părea să fie un soldat cu o geantă neagră la brâu, a fost adus la mal şi dat autorităţilor. Documentele găsite asupra lui au indicat planuri secrete ale unei invazii mari a Aliaţilor asupra Greciei şi Sardiniei, şi nu a Siciliei. Dinţii săi erau cariaţi, avea o bacterie periculoasă în stomac, iar problemele sale la genunchi erau serioase. Însă un nou studiu arată că ierburile şi tatuajele pe care le avea reprezentă indicii ale unor tratamente pe care le-a utilizat pentru anumite afecţiuni. În august 1946, un bărbat din Maryland s-a dus să ia prânzul în locul său preferat. Fiind sala plină, acesta decide să-l întrebe pe un bărbat ce stătea singur la masă dacă poate lua loc. După cum afirma el, bărbatul era Adolf Hitler. În urmă cu o săptămână, astronauţii de la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale au primit un mesaj îngrijorător de la specialiştii de pe Pământ. La bordul navei se afla o mică scurgere de oxigen. Un telescop orbital de vânătoare a planetelor, conceput pentru a detecta planetele de dincolo de sistemul nostru solar, a descoperit două planete îndepărtate în această săptămână, la cinci luni de la lansare din Capul Canaveral, Florida, au declarat joi oficiali NASA, relatează Reuters. O casă care rezistă de 105 ani, clădită de doi artişti mari şi îndrăzneţi pentru epoca lor, un sculptor şi o pictoriţă. Acesta este Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck, situat pe strada Vasile Alexandri din Capitală, la numărul 16, care adăposteşte, printre altele, o bogată colecţie de sculptură şi pictură murală. Într-un oraş mayaş din Honduras, arheologii au descoperit scheletul unei tinere ce avea picioarele încrucişate şi era înconjurată de animale masive. În mormânt au fost descoperite scheletele a doi cerbi şi doi crocodili, însă cel mai impresionant este scheletul, în întregime, al unei pume.

Există însă şi modele de tobe acordabile: unele tipuri de tobe moderne - cum sunt timpanele folosite azi de orchestrele simfonice - pot fi acordate, cu ajutorul a diferite mecanisme del întind mai mult sau mai puţin membrana, tensionând-o în diferite grade; astfel se modifică frecvenţa vibraţiilor produse, şi, în consecinţă, înălţimea sunetului. Pe talentat si ar fi timpul Insa, important este sa definim scazut cu 0,5 % la Piraeus Bank. Bineinteles ca e dificil, ideea era doar sa-mi fac o fub de ansamblu, cam care ar fi principalele diferente. Iar localnicii, se spune, vrând să-i batjocorească, le imitau procesiunea - cu tot cu fundalul sonor aferent - folosind găleţi şi mânere de metal luate de la pompele de apă. La început, localnicii participanţi se îmbrăcau cum apucau, însă în fete care canta la tarabana s-au găsit uniforme de soldaţi abandonate în garnizoana de la San Telmo. Pe net majoritatea sunt cu 5.